treabă

Din slavă (veche) trĕba.

• AFI: /'tre̯a.bə/

1. activitate, ocupație, îndeletnicire.
2. muncă, lucru.
3. ispravă, faptă.
4. chestiune, problemă; interes, afacere.
5. (reg.) nărav, obicei, deprindere.
6. (reg.) împrejurare, situație.

• trebușoară
• trebălui

• (loc.adj.) De treabă = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de ispravă.
• (pop.) Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură.

• A avea treabă = a fi ocupat
• A-și căuta (sau a-și vedea) de treabă = a) a lucra conștiincios, cu sârguință; b) a-și vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în problemele altora
• A se afla în treabă = a-și face de lucru fără a fi nevoie, pentru a-și da importanță
• A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind
• A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru
• E treabă = e mult de lucru
• Mare treabă! = (de obicei ir.) mare, important lucru!
• A avea treabă cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva)
• A nu fi de nici o treabă = a nu folosi la nimic, a fi inutil
• Ce treabă am (sau ai etc.) cu...? = ce mă ( sau te etc.) interesează?, ce mă (sau te etc.) privește?
• Nu e treaba mea (sau ta, sa etc.)! = nu mă (sau te, îl etc.) privește!
• A-și face treaba = a-și face interesele sau munca cuvenită
• A fi (sau a sta) treaba așa (sau astfel) = a fi lucrurile așa cum sunt, a se prezenta în felul cum se văd
• Se vede treaba că... = se vede că..., se pare că..., probabil

• bareta
• brățea
• barate
• rabate
• rebată

• DEX '98 via DEX online