armă
Apariencia
Rumano
[editar]ármă | |
pronunciación (AFI) | ['ar.mə] |
Etimología
[editar]Del latín arma ("armamento")[1], reinterpretando el plurale tantum neutro como un femenino singular, y aquel del protoindoeuropeo h₂er- ("unir").
Sustantivo femenino
[editar]Indefinido | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominativo– Acusativo |
o armă | niște arme |
Genitivo– Dativo |
unei arme | unor arme |
Definido | Singular | Plural |
Nominativo– Acusativo |
arma | armele |
Genitivo– Dativo |
armei | armelor |
Vocativo | Singular | Plural |
armă armo |
armelor |
- 3
- Arma (medio).
- Uso: figurado.
Locuciones
[editar]- a bate (pe cineva) cu propriile arme
- a fi sub arme
- a se afla sub arme
- armă albă
- armă de foc
- armă ecologică