încuviințare
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From încuviința + -re.
Noun
[edit]încuviințare f (plural încuviințări)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | încuviințare | încuviințarea | încuviințări | încuviințările | |
| genitive-dative | încuviințări | încuviințării | încuviințări | încuviințărilor | |
| vocative | încuviințare, încuviințareo | încuviințărilor | |||