învățăcel
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]învățăcel m (plural învățăcei)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | învățăcel | învățăcelul | învățăcei | învățăceii | |
| genitive-dative | învățăcel | învățăcelului | învățăcei | învățăceilor | |
| vocative | învățăcelule | învățăceilor | |||