întuneca

Inherited from Vulgar Latin *intunicāre, from Latin tunicāre, present active infinitive of tunicō (“cover with a tunic”), from tunica (“tunic”). Compare Aromanian ãntunic, ãntunicari. Compare also Italian intonicare, Spanish entunicar (which were internal formations).

• Audio:

  (file)

a întuneca (third-person singular present întunecă, past participle întunecat) 1st conj.

1. to darken, dim
2. (reflexive, impersonal) to become dark, dim

• întunecare
• întunecat

• întuneric