porunci
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Old Church Slavonic порѫчити (porǫčiti), from Proto-Slavic *porǫčiti.
Pronunciation
[edit]Audio: (file)
Verb
[edit]a porunci (third-person singular present poruncește, past participle poruncit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of porunci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a porunci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | poruncind | ||||||
| past participle | poruncit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | poruncesc | poruncești | poruncește | poruncim | porunciți | poruncesc | |
| imperfect | porunceam | porunceai | poruncea | porunceam | porunceați | porunceau | |
| simple perfect | poruncii | porunciși | porunci | poruncirăm | poruncirăți | porunciră | |
| pluperfect | poruncisem | porunciseși | poruncise | porunciserăm | porunciserăți | porunciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să poruncesc | să poruncești | să poruncească | să poruncim | să porunciți | să poruncească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | poruncește | porunciți | |||||
| negative | nu porunci | nu porunciți | |||||